Plantarea trandafirilor:

Distantele de plantare se aleg in funetie de clasa trandafirilor si vgoarea soiurilor din cadrl clasei. O distanta bine stabilita asigura o crestere si inflorire tot timpul vieti lor. La soiurile floribunde si teahibride pentru masive, distantele dintre plante trebraie sa fie de 45-50 cm la cele viguroase, 40 cm pentru cele cu vigoare mijlocie si 35 cm la putin viguroase. Soiurile de peisaj sau de parc cu inflorire remontanta se planteazä solitar sau in grupuri de 3-5. În acest ultim caz distantele sunt de 100-120 cm la cele de mare vigoare, 80-100 cm la cele cu vigoare moderata. Cand vrem så realizäm garduri vii sau plantati de aliniament (in randuri), distantele variaza intre 80-100 cm la cele viguroase si 70-80 cm cele cu vigoare mica. Soiurile neremontante din aceasta clasa se planteaza de obicei solitar daca sunt in grupuri, distantele trebuie sa fie la cel putin 150 cm si 100 cm cazul gardurilor vii. Trandafirii urcatori se planteazä in functie si de zona climaticá: in clima cu ingheturi puternice se planteaza la 1,25-1,5 m: in cele cu o clima mai calda, unde ramurile bazale nu sufera de ger, distanta sa fie de cca. 1.5-2,5 m, in funetie de vigoarea soiurilor. Trandafiri miniatur de vigoare mai mare se plantenzá la 35 cm, cele de vigusre mica la 25-30 cm, iar in jardinierele de balcon la 25 cm. Trandafiri acoperitori: distantele de plantare variaza in functie de vigoare si habitus. Cele si crestere târatoare (Imensee) se planteaza la cea 1 m, cele cu vigoare mica (Nozomi) la 50-60 cm. Trandafirii altoiti in trunchi, in cazul plantarii lor in randuri sau grupuri mici, se planteaza la cca. 1 m; cei cu trunchiul pitic se planteaza la o distanta de 50 cm, cei cu trunchiul mijlociu (80 cm) la 80 cm, iar cei cu trunchiul inalt (140 em), numiti si trandafiri penduli sau eascada, la 150 cm.

Pregatirea plantelor pentru plantare Aceasta lucrare este neaparat necesara.La plantele cu radacina nuda, proaspat adacinilor plantele sa fie puse in vase eu apa timp 12, Pregatirea pentru plantare a plantelor consta in seurtarea radacinilor si a ramurilor aduse, este bine ca dupa fasonarea r chiar 24 de ore ca sa se imbibe bine cu apa.numita si fasonare.(fig. 14) care se face in felul urmator: ramurile se scurteaza la lungimea de 3-4 muguri normali (10-12 cm), in asa fel ca ultimul mugure sa aiba o pozitie exterioaria Ramurile subtiri se scot de la inel, lasandu-se doar 3 ramuri mai viguroase, de grosimea creionului.Radacinile principale, mai groase, se taie la 20 em sau, daca sunt mai scurte, se reimprospateaza taietura la capatul lor.Radacinile se taie tinand planta vertical si foarfeca orizontal, astfel radacinile care au o directie oblica vor avea o taietura oblica.Acest lucru este necesar pentru ca la asezarea plantelor in groapa sectiunea taieturii sa aiba un contact complet cu solul.Radacinile subtiri, numite si ,mustati”, se scurteaza usor, facandu-se o mprospatare a taieturilor. Dupa fasonare, radacinile se asaza in apa pentru a se imbiba. Daca plantarea se face primavara si mugurii superiori sunt deja porniti, scurtarea ramurilor se facemai adanc, spre baza lor, unde mugurii nu sunt inca porniti in crestere.

Plantarea propriu-zisa Pe fundul gropii se face un mic musuroi, pe care se asaza, rasfirat, ridicinile plantei, Radacinile se scufunda intr-o mocirla, pentru a fi mentinute timp de cateva zile in stare umeda. Mocirla se face pe loc, in felul urmator: se sapa o groapa mica, se ndue catevn lopeti de pamant galben (argilos), se mai adauga tot atata pamint de gradina, o furca de balegar de taurine sau de cal proaspat si atata apa ca prin amestecare cu o sapa amestecul sa devina de consistenta smantanii. Daca nu avem balegar, se poate olosi preparatul Transvital, care contine hormoni ce ajuta la formarea noilor raducini Dupa moeirlirea radacinilor, acestea se acopera cu sol maruntit, amestecat cu mranita sau compost macinat. Dupa o prima acoperire se taseaza usor cu piciorul imbracat cu cizma de auciuc gi se face o prima udare. Dupa absorbtia apei, se continua umplerea gropii gi alcatul solului si se udi din nou pana la umplere completa, dupa care se udi din nou Cantitatea totala de apa si fie de cca. 8-10 L/planta. Se musuroieste fiecare planta in asa fel, ca ramurile sa fie acoperite. Musuroiul apara plantele de uscaciune si de ger. primavara doar de uscaciune. Pe timpul plantari trebuie s avem grija ca punctul de altoire sa fie cu cea, 5 cm sub nivelul solului, pentru a evita, in anii viitori, degerarea completa a unor soiuri mai sensibile, in cazul unor ierni mai aspre, a lipsei de musuroire sau a stratului de zapada. O plantare buna se recunoaste rin faptul c, la incercarea de a le smulge, plantele nu se misca si sunt fixate bine in solul tropii. Musuroiul se va indeparta treptat, primavara, doar dupi ce noii lastari nu ajuns la ngimea de 5-8 cm. Dnca primavara, dupa plantare, nu ploua timp de 2 saptamani, husuroiul se desface si se uda din nou. Plantarile de primavarn se dezmusuroiese doar apoi ca. 3-4 saptamani; sa nu ne grabim!

 

Ingrijirea plantelor in anul plantarii:

 

Indepartarea musuroiului: Se face treptat, nu deodata. Nivelarea solului se face treptat, in functie de cresterea noilor lastari. Daca scurtarea ramurilor a fost puternica, mugurii porni mai tarziu in crestere, deci sa nu ne grabim cu nivelarea musuroiului: ea se face treptat, in 2-3 reprize, ultima fiind atunci cand lastarii noi vor avea o lungime de cel putin 5-10 cm. Aceasta lucrare poate avea loc chiar la inceputul-mijlocul lui mai, in functie de mersul vremii. Daca e nevoie mai facem o udare buna, cu o gåleata de apa la fiecare tufa, in caz de seceta.

Lucrarile solului si combaterea buruienilor: Trebuie facute cu mare grija si, mai ales, la timpul oportun. Nu putem lasa ca buruienile sa invadeze plantatia noastra, deoarece ele, pe langa faptul ca scot multe elemente nutritive din sol, mai contribuie si la raspandirea bolilor prin indesire si umbrire. Buruienile trebuie combatute prin prasile repetate, facute la adancimea de 8-10 cm, ceea ce contribuie si la afanarea solului care este necesara pentru patrunderea usoara a apei in sol si aerisirea solului. Aceasta lucrare se face la intervale de 14-21 de zile, in functie si de gradul de imburuienare. Important este ca sa nu permitem buruienilor sa faca samanta, ci sa le eliminam inainte de a face aceasta, pentru a nu se inmulti si, in acest fel, in decurs de 2-3 ani, numarul lor va scadea simtitor, spre beneficiul trandafirilor. Nimic nu este mai trist decat vederea unor straturi invadate si dominate de buruieni! Deci sa procedam in consecinta.

Indepartarea drajonilor de salbatic: Acesti lastari sau drajoni pornesc din tulpina si radacina portaltoiului, in cazul ca trandafirii au fost inmultiti prin altoire. La cei inmultiti prin butasire sau marcotaj, nu exista lastari de salbatic sau drajoni. Indepartarea lor este neaparat necesara, in caz contrar, daca ii lasam sa creasca, ei pot depasi in crestere partea nobila, care dispare intr-un an. Unii spun ca trandafirii s-au salbaticit, s-au „corcit”. Acest lucru nu este adevarat, pentru ca „corcirea” are loc doar prin hibridare, ceea ce aici nu este cazul. Important este ca eliminarea drajonilor sau lastarilor salbatici sa se faca cat se poate de timpuriu si de la locul de unde pornesc. Acest lucru inseamna ca, in cazul cand apar de sub nivelul solului, trebuie sa dezgropam lastarii si sa-i taiem de la locul de unde pornesc, altfel ei vor porni din nou in crestere, cu o putere si mai mare. Ei se recunosc usor, deoarece frunzele lor sunt mai mici si mate fata de cele ale soiurilor nobile.

Udarea: Trandafirilor nu le plac solurile cu prea multa apa, dar ii sunt favorabile Daca in primavara planta cele reavane tot timpul, in care se simt bine si au o crestere foarte buna. ri este o vreme secetoasa, este necesar ca din 10 in 10 zile udam plantele cu cca. 10 1 apa la fiecare. Dupa udare solul se acopera cu pamant uscat, pentru a preveni evaporarea apei din sol sau se imprastie material de mulcire (acoperire) a solului. Aceste materiale pot fi: paie tocate, scoarta de copaci de dimensiuni mici (2-3 cm) intr-un strat gros de 5-6 cm. Pe langa faptul ca scade evaporarea apei, se impiedica si aparitia buruienilor, solul ramane curat si caz, udarea se face la diferite boli, mai ales patare neagra si rugina. Udarile se nu trebuie prasit. in cursul verii, cand plantele cresc rapid, cerintele lor fata de apa devin mai mari. In intervale de 6-7 zile, cu cate cca. 10 1 apa/planta. Atentie: sa nu dam frunzisul ci mai mult solul de sub tufe, pentru a preveni infestarea frunzisului cu steaza in septembrie pentru a ie de la aceasta regula se si provoca cresteri tarziu care pot degera in cursul iernii. Exce acorda in zonele sudice si in ann secetos, cand putem efectua o udare de aprovizionare pentru iarna, chiar la inceputul lui octombrie.

Ingrasarea: Daca am dat ingrasaminte la plantare si plantele au o crestere buna in primul an nu este nevoie sa mai dam si alte ingrasaminte. In schimb, daca nu am ingrasat la plantare si solul este sarac in elemente nutritive, este bine sa folosim ingrasaminte. in timpul vegetatiei, folosim de obicei ingrasaminte chimice. Inainte de imprastierea lor solul trebuie curatat de buruieni si afanat la adancimea de 8-10 cm. La o planta se adauga cca. 40-50 g de ingrasamant chimic complex, in care predomina azotul, iar fosforul si potasiul sunt in proportie mai mica, imediat dupa prima inflorire. Dupa imprastiere, ingrasamintele se incorporeaza in sol printr-o prasila si in caz de vreme secetoasa, se face si o udare. Aceasta lucrare se mai repeta si in luna august, cu deosebirea ca acum se da un ingrasamant complex cu mai mult fosfor si mai ales potasiu si mai putin azot sau chiar lipsa pentru maturarea lemnului in vederea iernari.

 

Fainarea:

 

Fainarea este una dintre bolile cele mai periculoase, fiind provocata de Sphaerotheca pannosa var. rosae Simptome: ataca mai ales frunzele si lastarii tineri, dar si ghimpii, receptacolul si pedunculul floral. Pe organele atacate apar la inceput pete argintii-cenusii care seamana cu faina, de unde i vine si numele. Apoi frunzele se deformeaza si devin rosietice. La soiurile sensibile, atacul poate provoca chiar si necrozarea frunzelor. S-a observat ca in anii secetosi atacul de fainare este mai puternic ca in cei ploiosi. In sere atacul este mai redus daca se foloseste ceata artificiala. Excesul de azot sensibilizeaza plantele fata de fainare. Un rol imens joaca si rezistenta genetica a soiurilor care prezinta o paleta deosebit de larga. Din cauza formarii continue a unor noi rase ziologice datorita tratamentelor intense, trebuie gasite si preparate noi. Din acest motiv unele soiuri considerate rezistente la inceput pot deveni sensibile cu timpul (de ex. Super Star). De obicei soiurile cu frunze lucioase, pieloase si groase sunt mai rezistente decat cele cu frunze subtiri si mate. Combatere: prafuirea sau fumigarea cu sulf ventilat este un procedeu vechi, dar cu eficienta limitata: sulful nu are efect temperaturi sub 15-18°C si produce arsuri la cele ce depasesc 25-26°C. Se aplica mai ales in sere, prin evaporatoare. Pentru tratamentele prin stropire se recomanda produsele Tilt, Karathane, Fundazol, Bavistin, Systhane, Saprol, Baycor, Morestan, Score, Topaz s.a.

Plantarea pomilor fructiferi:

 

Fasonarea radacinilor: are in vedere inlaturarea portiunilor vatamate si e de 3-4 mm in diametru reinoirea sau netezirea ranilor de pe radacinile mai groas Radacinile mai subjiri de 2-3 mm se scurteaza la 7-8 cm daca sunt viabile, sau pana la nivelul unde apare starea de viabilitate. Prin fasonare se urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai bogat, cu scurtarea radacinilor de schelet pana la limita care sa permita introducerea lor in groapa de plantare, cu mentinerea directiei de crestere naturala.

Mocirlitul: consta in introducerea radacinilor materialului saditor intr-o pasta de vascozitatea smantanei formata in parti egale din pamant maruntit, dejectii proaspete de bovine si apa. Scufundarea in mocirla trebuie sa depaseasca nivelul din pepiniera, de la suprafata solului. Prin mocirlire se asigura un contact intim cu pamantul a radacinilor dupa plantare, se stimuleaza cicatrizarea ranilor provocate prin lucrarea de fasonare a radacinilor si a inceputului formarii de radacini noi sub influenta substantelor bioactive (hormonale), existente din dejectile de bovine folosite la prepararea mocirli sau prin adaos in mocirla de stimulatori de inradacinare de tipul radistim.

Epoca de plantare: In principiu, plantarea pomilor si arbustilor fructiferi se executa atunci cand materialul saditor se afla in repaus relativ, respectiv toamna dupa caderea frunzelor sau primavara inainte de pornirea in vegetatie. Pentru lucrari de cercetare stintifica sau pentru complectarea de goluri plantatul se poate face si mai tarziu cu folosirea de material saditor plantat in ghivece sau in containere, fara deranjarca monolitului in care sunt incorporate radacinile. Plantatul de toamna se executa in lunile octombrie-noiembrie pana cand temperatura nu coboara frecvent sub O°C si pamantul nu este inghetat. Plantatul de toamna este mai avantajos si sub aspect biologic, deoarece asigura o mai buna cicatrizare a ranilor de pe radacini provocate prin operajiunea de fasonare, se realizeaza un contact mai intim cu solul si o pornire in vegetatie primavara odata cu plante mai vechi din specia respectiva, deja existente in cultura. Cu toate avantajele pe care le prezinta in tara noastra plantatul de toamna este putin practicat deoarece materialul saditor se scoate tarziu din pepiniera, la care se mai adauga si lipsa fortei de munca antrenata in alte lucrari de sezon, si chiar aparitia mai de timpuriu a conditilor climatice nefavorabile Plantatul de primavara se executa pe masura ce starea de umiditate a solului permite accesul utilajelor pentru nivelarea terenului desfundat din toamna, iar temperatura din sol pana la adancimea de 30-40 em sa depaseasca limita lui zero biologic. Sub aspect biologic, plantatul de primavara nu beneficiaza de cicatrizarea ranilor de pe radacini pe timpul iernii, iar pormirea în vegetatie are loc mai tarziu comparativ cu plantatul de toamna.

Sapatul gropilor: Lucrarea de sapare a gropilor se realizeaza in mod diferit dupa tipul de plantatie si de luctarile de pregatire executate anterior In cazul in care plantatia se infiinteaza pe teren desfundat pe intreaga suprafata gropile se sapa imediat inainte de plantarea propriu-zisa si au dimensiuni in functie de marimea sistemului radicular. Astfel pentru pomii sub forma de varga gropile au dimensiuni de 40/40/40 sau 50/50/50 cm, diferentiat in functie de specie. Pe terenul desfundat lucrarea de pichetare poate fi inlocuita cu cea de tutorare, iar groapa se sapa alaturi de tutore. Pentru refacerea pichetajului, dupa sapatul mecanic al gropilor se intinde din nou pangilca de pichetat intre tarusii „capete de rand” si se executa tutoratul. In continuare se sapa gropile de la capetele de rand si se tutoreaza prin prelungirea aliniamentului Pe terenul nedesfundat se picheteaza si se sapa gropi de 1/1/80 cm sau 1,0/1,0/1,0 m. Pentru a nu deranja aliniamentul initial si a fixa tutorele cu exactitate, in locul pichetului se utilizeaza scandura de repichetare. In situati deosebite, gropile pot fi si mai mari (1,5/1,5/1,5 m). Prin dimensiunile mari ale gropilor se urmareste mobilizarea solului in profunzime, cel putin in imediata apropiere a tutorului. Pamantul rezultat din sapatul gropilor se aseaza in doua gramezi, pe cele doua laturi ale gropii. Pentru plantatul de toamna gropile se sapa vara, iar cu doua-trei saptamani inainte de plantat se trage o parte de pamant in gropa Pe fundul gropilor se aseaza pamant de la suprafata si se lasa pentru acoperirea radacinilor pomilor, pamant marunt si mai fertil Pe terenurile cu panta mare la sapatul gropilor se taie stratul de iarba de la suprafats sub forma de brazde. Pe portiunea din aval unde se ciadesc brazdele , se degradeaza covorul vegetal pentru a impiedica alunecarea brazdelor, apoi se scoate un nou strat de pamant pe adancimea de 15-20 cm, care se aseaza sub forma de musuroi in amonte de groapa . Se sapa un nou strat de pamant pe o adancimea asemanatoare si i se da gropii o pozitie orizonatla sau o mica inclinare in amonte . La plantarea pomului, pe sistemul radicular se aseaza pamantul marunt si fertil din musuroiul din partea de amonte a gropii. Se cladesc brazdele pe taluzul format in aval de groapa. Prin inierbarea acestuia se împiedica procesul de eroziune . Platforma gropii se mareste an de an, iar la un moment dat se unesc in lungul randului platformele de la pomii invecinati, formand o terase continui pe randul de pomi.

Plantarea pomilor Fructiferi pe terenurile cu exces de umiditate. Prin caracterul mezofitic si plasticitate ecologica sporita pomi si arbustii fructiferi cultivati in zona temperata se adapteaza relativ usor la diferite stari de umiditate în sol, in sensul ca se pot obtine rezultate favorabile si la un continut mai ridicat, insa nu în exces si in mod asemanator, în condittii de seceta relativa fara irigare. Terenuri cu exces de umiditate sunt acelea la care apa ocupa mai mult de 70- 10-15 % ( BUDIU I ?i 75 % din spatiul lacunar , iar volumul ocupat de aer coboara sun colab., 1993, DIRJA M si colab, 2006). Spatiul lacunar ocupat de apa în masura mai mare in defavoarea volumului de aer, poate sa modifice raporturile functionale pentru regimul aerohid radacinilor pomilor si al microorganismelor aerobe. ric din sol, cu consecinte nefavorabile care pot duce la asfixierea Umiditatea în exces poate sa fie cu caracter permanent sau numai temporar însa cu revenire periodica. Excesul de umiditate permanent poate sa fie favorizat de prezenta panzei de apa freatica mai aproape de suprafata solului, existenta izvoarelor de coasta si a baltirii apei la suprafata (solului), ca urmare a existentei unor straturi impermeabile care nu permite infiltrarea acesteia in profunzime. Excesul temporar de umiditate poate sa fie favorizat si de ridicarea panzei de apa freatica mai aproape de suprafata solului in perioadele ploioase, baltirea apei la suprafata dupa ploi abundente si chiar dupa irigare pe terenurile cu permeabilitate scazuta. Sub aspect agropedologic solurile cu exces de umiditate sunt in general gleizate sau pseudogleizate, iar sub aspect ecologic apa în exces depaseste nivelul optim de retinere, exprimat prin capacitatea de canp. Asemenea situati influenteaza nefavorabil cresterea si fructificarea pomilor si prin acestea diminuarea potentialului lor productiv si de cali tate a fructelor, scaderea rezistentei plantelor pentru factorii de stres reducerea duratei de viata economic utila a plantatiilor, etc. Pentru prevenirea sau remedierea unor asemenea neajunsuri trebuie avut in vedere inca de la infintarea plantatilor pe terenurile cu exces de umiditate ce nu pot fi ameliorate prin lucrari de imbunatatiri funciare sa nu fie folosite pentru culitura pomilor si arbustilor fructiferi, iar atunci cand excesul de umiditate este prezent numai pe suprafete relativ restranse in cadrul unor perimetre de ansamblu, acestea trebuie ameliorate în prealabil prin metode adecvate Influenta nefavorabila a excesului de umiditate in cultura plantelor pomicole poate sa fie diminuata sau chiar eliminata in intregime, prin metode si procedee adecvate cum ar fi coborarea panzei de apa freatica prin canale desechise, adanci de 0,8-1,0 m ?i cu panta de scurgere ( 1-2 % ) in directie randurilor de pomi , captarea izvoarelor de coasta prin drenaj, nivelarca si scarificarea in profunzime a terenurilor din plantatii unde balteste apa, in vederea perforari straturilor impermeabile situate mai aproape de suprafita solului si de cobarire a acestcia in profunzime ete. Este de retinut tousi ca in conjunctura social economica actuala ca si intr-o perspectiva nu prea îndepartata, pentru conditiile din tara noastra cu suprafete intinse de terenuri cu favorabilitate ecologica pentru practica pomicola, nu se pune problema infiintarii de plantatii pomicole comercial industriale pe terenuri cu umiditate ridicata. Problema plantarii pomilor si pe terenuri cu exces de umiditate poate sa devina necesara mai mult pentru livezile de tip familial sau pentru plantarca pomilor in gradina de langa casã. Pentru asemenea situatii se pot crea conditi favorabile pentru cresterea si fructificarea pomilor prin aplicare cu pondere redusa a uneia din metodele mentionate mai sus, in vederea preveniri sau diminuarii excesului de umiditate, fie prin metode practice specifice de plantare si ingrijire ulterioara a pomilor. In felul acesta se pot asigura conditi favorabile pentru dezvoltarea ulterioara a sistemului radicular in afara zonei cu exces de umiditate, prin plantarea pe biloane sau pe folie de polietilena.

 

Lucrari de intretinere a plantatilor pomicole in anul intai dupa plantare

 

LUCRARILE DE INTRETINERE A PLANTATILOR POMICOLE IN ANUL INTAI DUPA PLANTARE: Masurile agrofitotehnice aplicate in plantatile pomicole nou infiintate au menirea de a favoriza realizarea obiectivelor preconizate inca din faza de initiere a re, consolidarea densitatii plantelor pe acestora, respectiv o prindere buna dupa planta unitatea de suprafata prin completarea golurilor, imprimarea unei vigori de crestere favorabila formarii si fortificarii pomilor in vederea grabirii intrarii lor pe rod si cu potential sporit de productie chiar de la inceput. Coditile ecoclimatice si ecopedologice specifice fiecarei zone de cultura ca si cerintele relativ diferite ale plantelor tinere de la un an la altul, face necesara aplicarea diferentiata lucrarilor de intretinere inca de la inceput dupa specie si soi altoi-portaltoi, sistem de cultura, favorabilitatea ecologica si conditiile social-economice. Complexul agrofitotehnic aplicat in plantatile pomicole incepand imediat dupa plantare este format din douã grupe de lucrari, respectiv lucrari ce se executa asupra plantelor si lucrari asupra solului. Lucrarile asupra plantelor, vizeaza protectia pomilor impotriva rozatoarelor legarea de tutori atunci cand sunt folositi, completarea golurilor, taierile pentru proiectarea coroanei, unele lucrari in verde si protectia fitosanitara impotriva bolilor si daunatorilor Protectia impotriva rozatoarelor, de camp devine necesara imediat dupa plantarea de toamna si in iernile din urmatorii 2-3 ani. Lucrarea in sine se poate realiza individual pentru pomii cu coroana formata plantati pe aliniamente sau in livezi familiale, prin infasaurarea tulpinilor cu resturi organice (coceni sau stuf), hartie groasa, gardulete din sipci de lemn etc, care se inlatura in fiecare an primavara devreme. Pentru plantatie comercial-industriale in sistem de cultura intensiv sau superintensiv, se foloseste protectie colectiva prin imprejumirea livezilor cu plasa de sarma. Printr-o recomandare mai veche se preconizeaza si stropirea tulpinii pomilor cu substanje epurifuge (penetrante), insa fara rezultate pe masura assteptarilor Legarea pomului de ttore, se efectueaza numai dupa una-doua saptamani de la plantare, timp in care pamantul se aseaza in gropile de plantare. Completarea golurilor, se poate face chiar pe timpul veri atunci cand exista material saditor plantat in containere sau in toamna primului an, cu material saditor obisnuit, Taierile pentru proiectarea coroanei, se aplica pomilor cu coroana formata in pepiniere in mod diferentiat, dupa forma de coroana preconizata a se realiza, iar in cazul pomilor sub forma de varga se scurteaza tulpina in mod diferentiat dupa lungimea trunchiului si formei de coroana preconizata. Lucrarea se executa primavara, inainte de pornirea pomilor în vegetatie. Ca lucrari in verde se au în vedere o eventuala suprimare sau numai o scurtare a lastarilor de pe trunchi, alegerea lastarilor pentru primele sarpante si o eventuala ciupire la lungimea de ramificare. Tratamentele pentru prevnirea si combaterea bolilor si daunatorilor, se executa la avertizare, iar in perioada cu ploi abundente chiar la acoperire. Lucarile asupra solului, au in vedere desfacerea musuroaielor primavara la pomii plantati in tomana anului trecut si in timpul verii, pentru pomii plantati in primavara. in plantatile pomicole cu sistem de cultura intensiv si superintensiv, terenul se mentine ca ogor negru lucrat pe intreaga suprafata. in plantatile sistem de cultura calsic solul se mentine ca ogor negru lucrat pe banda de pe directia randului, iar intervalul dintre randuri cand distantele dintre acestea sunt mai mari de 4 m pot fi folosite si pentru culturi agroalimentare, cu plante de talie mica si mai putin pretentioase pentru hrana si apa. Udarea pomilor, devine necesara in perioada de seceti excesiva cu executare individuala sau prin irigare, cu norme adecvate deficitului de apa existent. Pe terenurile nisipoase cu inceput de solificare, irigarea devine obligatorie. Fertilizarea suplimentara, devine necesara atunci cand rata si ritmul de crestere al lastarilor sunt reduse. in general se folosesc ingrasaminte pe baza de azot cu aplicare localizata. Un aspect particular in cultura pomilor fructiferi pe nisipuri, il reprezinta prevenirea eroziunii eoliene a praticulelor de nisip. Protectia in sine se realizeaza prin masuri indirecte, initiate chiar inainte de infintarea plantapilor prin perdele de protectie, orientarea randurilor, distantele de plantare, forme de coroana adecvate, inaltimea plantelor etc, iar ca masuri directe se pot folosi sistemul de culise cu plante anuale care se incorporeazs in sol pe loc, metode adecvate de aplicare a lucrarilor superficiale ale solultui, folosirea de parazapezi, amestee de paie in stratul de nisip de la suprafata etc. (BANITA P, 1993).